Cum face bestjobs publicitate negativă pe seama lui ejobs?

Se pare că portalurile de recrutare vechi şi-au epuizat instrumentele etice de promovare, aşa că se iau la bătaie pe online, făcând publicitate negativă pe seama concurentului.
Un coleg mi-a atras atenţia asupra unei reclame tari pe bloglines.com.
Era un text pentru bestjobs.ro care suna în felul următor:

"Dezamagit de ejobs.ro / Cele mai bune joburi sunt pe "BestJobs.ro" / www.bestjobs.ro

Am făcut şi eu nişte căutări să văd dacă e valabil şi pe alte cuvinte cheie. La expresii generale, (gen locuri de muncă) apărea un alt text publicitar, numai pe cuvintele cheie ale concurenţilor (myjob, ejobs) apărea textul de sus.

Oare ce înseamnă acest lucru? Că cei de la Neogen îs nişte disperaţi de au ajuns să facă publicitate negativă (de altfel ilegală în România) sau pur şi simplu s-a distrat cineva un pic.
Ce poate să facă Ejobs în acest caz? Mai nimic, că nu cred că se poate demonstra ceva în instanţă, dacă s-ar ajunge acolo, pentru că legislaţia privind online e aproape înexistentă.

Lipsă de strategie, lipsa grijii faţă de mediu

Se vorbeşte tot mai frecvent despre importanţa şi esenţialitatea componentului de mediu în strategia de business. Când cineva doreşte să pornească o afacere, primul lucru pe care-l ar trebui să facă este să se gândească. Văzând activitatea tot mai multor companii locale şi naţionale, încep să-mi dau seama că planificarea adevărată nu e o activitate prea răspândită în afacerile „în carne şi oase”. Se învaţă la facultate, se vorbeşte despre planificare la conferinţe şi training-uri, dar când vine vorba de punerea în practică, lucrurile se schimbă.

Puţini sunt la număr acei manageri, care se gândesc suficient de adânc la toate detaliile unui proiect. În majoritatea cazurilor se focusează mult prea mult pe o anumită latură (ce depinde de trecutul organizaţional şi nivelul experienţei manageriale) fie că e vorba de investiţiile necesare, resursele umane sau aspectul juridic. De obicei impactul companiei, şi a proiectelor derulate asupra mediului nici nu ajunge subiect de discuţie. Doar firmele, care au o activitate destructivă asupra mediului, sunt atenţi la acest detaliu. Încearcă să construiască un sistem cât bun pentru a se proteja de autorităţi şi demersurile asociaţiilor non-profit (de altfel foarte slabe). Să luăm un exemplu din Târgu Mureş: combinatul Azomureş: după ce luni la rând toxifică zona municipiului cu amoniac, pe care o simte toată zona, şi în urma căruia este sancţionat de autorităţi, mai are tupeul să pună la îndoială corectitudinea măsurătorilor şi să ameninţe cu instanţa. Comunitatea la un moment dat începe să strângă semnături pentru a schimba situaţia, dar nu rezolvă nimic. Primarul, pentru a-şi îmbunătăţi imaginea se declară solidar cu ei, şi face promisiuni, care apoi se pierd în aerul îngreunat de amoniac. Asociaţiile de mediu, care sunt destul de multe la număr, n-au nici un ecou, câteodată mai fac o declaraţie în presă şi ei, apoi se aşterne tăcerea. La noi nu e la modă nici activismul, aşa cum nici conducerii de la Azomureş nu-i prea pasă de mediu. Acţionarii turci vor să scoată profit, iar angajaţii locali în funţiile de conducere vor să-şi păstreze locul de muncă. Chiar se vorbesc despre investiţii de mediu de peste 100 milioane de euro, efectele nu prea se văd, deci sunt foarte discutabile.

Însă Azomureşul aşa cum scriam mai sus, e un caz aparte, dacă trecem la o firmă de dimensiuni mici, strategia de mediu nici nu va apărea în strategia de business. De ce? Pentru că nici strategia de business nu există în forma scrisă. Iar după cum spunea un profesor de la facultate ceea ce e nu e scris, nu există! Mulţi dintre manageri-proprietari ale firmelor mici, când aud grijă faţă de mediu, se gândesc din start la costuri extra şi proiecte serioase. Însă se poate porni şi de la lucruri mici, care în loc de costuri vor aduce economisiri. Să dau ca exemplu apa apotabilă şi forma în care acesta este asigurată angajaţilor. Un abonament la o firmă distribuitoare de apă costă mai puţin faţă de apa luată la PET-uri zilnic sau săptămânal.
Când vine vorba de listarea la imprimantă: este mult mai uşor să dăm un click pe print documentelor inutile, care până la urmă n-au nici o importanţă. Energia electrică – unora dintre angajaţi îi e mult mai la îndemână să lase pornit calculatorul, care va funcţiona 14 ore total inutil, faţă de cele 8 ore, în timpul programului de muncă.

Sunt nişte lucruri mărunte, aşa cum pare a fi şi Blog Action Day 2009 la prima vedere, un proiect de responsabilizare faţă de aspectele climatice, adresată bloggerilor din toată lumea, dar cu siguranţă pe termen lung, şi ca parte integrantă, vor avea efecte benefice asupra mediului înconjurător. Trebuie doar să ne gândim la început şi la aceste aspecte (apă, curent, consumabile) şi să creem o cultură organizaţională, în care angajatul se simte responsabil când vine vorba de utilizarea acestor resurse de strictă necesitate.

Publicitatea - arma cea mai de preţ? Serios?

Poftiiiiiim?

Atmosfera este compusa din 3 elemente de baza: azot, oxigen si publicitate. Depsre primele doua se invata la scoala, dar depsre publicitate prea putine stie un tanar proaspat iesit de pe bancile scolilor. Publicitatea reprezinta arma cea mai de pret pentru succesul unei afaceri in zilele noastre si la aceasta, managerii companiilor apeleaza cel mai adesea doar cand sunt pusi in fata unor momente de rascruce [...] Obiectivul revistei Business Plus este sa oferim un Plus afacerii tale. (fără dicatrice)

... citesc in editorialul Business Plus, publicaţie gratuită, editată de iNFi Net.
O paralelă destul de nereuşită, având în vedere că elementul lipsă, în locul căruia se află publicitatea este dioxidul de carbon, care de altfel dăunează grav sănătăţii :)

Cine citeşte astfel de reviste? După cum vâd în scara noastră, de bloc majoritatea lor ajung la coşul de gunoi, fără ca măcar destinatarii să fi uitat la ele. 35000 de exemplare, la ediţia de Mureş - oare care este procentul, din acest număr ajunge să fie citit? Citit, mă refer la vizualizare, că de citit nu prea ai ce să citeşti. Pe cele 16 pagini găseşti 6 articole banale, dintre care una e editorialul. Ce bine, că poţi afla dintr-o revistă de business cum să te fereşti de gripă, cum se restituiează taxa auto, cum se prepară salata de cartofi cu verdeţuri sau un cocktail margarita, şi cât de fain e staţiunea Sovata (despre asta voi posta eu un articol în curând). Bine că pe lângă staţiunea Sovata se află o machetă cu un hotel din Târgu Mureş, iar cocktailul de margarita (făcută de tine) o poţi savura într-un night club din Mureş.

Sau nu e vorba de o revistă business? Atunci cui se adresează? Editorialul targetează un public, iar restul articolelor, altul, total diferit. Ah, înţeleg, de fapt e vorba de mai multe publicuri ţintate... Frumos, ar fi, dacă editorii ar ţine cont de dicatrice. Dar nu ei sunt primii, care uită să scrie băăă în loc de baaa. Am văzut şi la case mai mari, magazine care vând haine de lux, şi multe altele. Se pare că e un trend în răspândire. Totuşi nu înţeleg, de ce se mai predă în şcoala primară...
Ar trebui să facem o campanie în acest scop, nu? Fără dicatrice, şi romengleza la maxim! Economisim cerneală, şi scăpăm de câteva fiinţe plecate, care se vor sinucide la văzul înjuriilor aduse limbii române...

Ingredientele unei prezenţe media de succes

Împrejurare: În urmă cu câteva minute câţiva elevi şi doi profesori ai Liceului de Artă din Târgu Mureş s-au adunat în cetate, lângă patinoar. Nu peste mult timp au fost aduse câteva cuburi de gheaţă din partea cealaltă a cetăţii, liceeni năpustind asupra lor cu şpacluri şi dalte. O practică obişnuită, am putea spune, când elevii pot pune în aplicare cele cele învăţate în băncile şcolii, dar nu şi pentru media. În decurs de un sfert de oră (cât am fost şi noi de faţă) au sosit la faţa locului patru echipaje ale televiziunilor locale (TTM, Ştii TV, TVR Târgu Mureş) doi reprezentanţi ai mediei online (CityNEWS, cultura.inmures.ro) şi mai mulţi ziarişti de la cotidianul Zi de zi, care chiar s-au luat la ceartă, neputând decide cine va relata despre cele văzute în cetate.

Cea mai ageră s-a dovedit a fi jurnalista de la CityNEWS, care după o oră deja publicase pe site-ul lor ştirea şi câteva imagini despre eveniment.

Chiar n-are media locală teme mai importante, de interes general? S-au săturat telespectatorii de criza omniprezentă din media, astfel au nevoie şi de alte gustări reci de la ora cinci? Sau pur şi simplu e vorba de celebrul truc al celor din spate, denumită agenda setting? Nu ştiu să răspund la aceste întrebări, în schimb vă pot oferi o reţetă simplă pentru o prezenă media numeroasă.

Ingrediente:
- gheaţă – minimum două cuburi mari (transportat cu o Dacie papuc), sau mai multe bucăţi mici
- aproximativ 20 de liceeni (preferabil viitori artişti)
- profesori (preferabil artişti) – doi la bucată (unul pentru interviuri, altul pentru asistenţă)

Opiniile unui tânăr consultant, asupra CSR-ului românesc din 2008

1. Care sunt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea în societate şi de ce?

Ar fi cam greu să realizez un clasament absolut al celor trei, deoarece există multe companii, care au avut o activitate considerabilă din punct de vedere al CSR-ului. Voi încerca să stabilesc o oarecare listă, dar nu înainte să fac o categorizare, fie chiar şi una neobişnuită. Voi începe cu acele companii, care au o activitate de CSR consacrată: PETROM, Orange şi BRD.
Petrom şi-a păstrat, cum este logic şi era de aşteptat, focusul pe mediu.
Şi-a continuat programele începute anul trecut, cum ar fi Parcurile viitorului, dar s-a implicat şi în programe noi, cum ar fi emisiunea Respect pentru viitor, difuzată pe Realitatea TV.
Orange România, care are deja un trecut considerabil în programele de CSR, a avut şi anul acesta un program mixt, care cuprinde sănătatea, educaţia, domeniul social, ONG-urile şi binenţeles mediul.
BRD, fără să mă uit pe site-ul lor, mi se pare că s-a direcţionat mai mult spre cultură şi educaţie. Cel puţin pe plan local, abia dacă au existat evenimente culturale (mai ales cele muzicale) care să nu fi fost sprijinite de filiala română al grupului francez Grup Société Générale.
A doua categorie e constituită din nou-intraţi în lumea CSR: MOL România cu un program mixt, cu accent pe mediu şi sport şi Germanos - o surpriză cel puţin pentru mine, cu proiecte pe domeniul educaţiei, cum ar fi Ţine-ţi viaţa în propriile mâini!
Absentul anului mi se pare că a fost Cosmote. După ce în anii precedenţi s-a implicat masiv în proiecte de responsabilitate socială, în 2008 abia a fost vizibil.
Din ultima categorie creată de mine, fac parte firmele "nu ştiu unde să le pun". Voi aminti doar două firme, ambele din domeniul comunicării online: X3 Studios, din Timişoara, cu Proiect 1000 şi firma târgumureşeană REEA cu proiectul local inmureş.

2. În ce măsură marile companii din România au răspuns în 2008 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate? (te poţi referi atât la ce au facut bine, cât şi la ce au făcut greşit, sau ar fi trebuit să facă)?

Cel mai mult am simţit lipsa companiilor din domeniul FMCG, mai ales din zona de băuturilor răcoritoare. Coca-Cola HBC, Amraq Beverages şi European Drinks abia s-au mişcat în această direcţie. În rest, celelalte companii multinaţionale sunt în regulă.

3. Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2009? (te poţi referi la cauzele pe care ar trebui să le susţină, la modul în care ar trebui să o facă sau la modul în care ar trebui să comunice despre asta)?

Chiar dacă suntem în mijlocul unei crize economice, doresc să văd implicarea mai puternică a companiilor din FMCG, în special băuturile răcoritoare şi alcoolice. Veniturile lor nu vor scădea, precum companiilor din alte domenii. Colectarea selectivă a deşeurilor, încă nu e nici pe departe rezolvată. PET-urile, cutiile de aluminiu şi din hârtie (gen TETRA PACK) ar trebui impozitate, cum s-a întâmplat cu sacoşele nebiodegradabile din plastic. Asta în cazul în care principalii producători de astfel de deşeuri nu vor avea iniţiative serioase în această direcţie. Ca o soluţie posibilă, văd un proiect de ansamblu, tip CRM, în urma căruia, o anumită sumă, obţinută din vânzarea unui produs cu ambalaj PET, aluminiu sau TETRA PAK, ar fii direcţionată spre dezvoltarea reţelei de pubele selective şi a centrelor de colectare.

4. Cum crezi că le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, şi în special pe cele de la care cumperi, să fie mai responsabile in 2009? (în contextul crizei economice, ne interesează dacă tu personal eşti dispus să recompensezi sau să sancţionezi companiile care se implică, respectiv nu se implică în rezolvarea problemelor sociale pe care le va avea de înfruntat România in 2009)?

Voi încerca să mă orientez mai mult spre produsele fabricate în România, în special în Transilvania şi comunittatea în care trăiesc (transylvanicum). Voi aştepta un timp, ca să văd şi hypermarket-urile, şi celelalte retailer-i, avansând pe tărâmul fermecat al responsabilităţii sociale, după care mă voi orienta spre cele, care fac mari demersuri mai hotărâte în programul lor de responsabilitate socială.